... .hai ca am mai descoperit unul....medic, cum spuneam, "asistenti universitari frustrati" (pentru cine nu cunoaste lumea medicinii, sa stiti ca a fi parte dintr-o catedra de preclinic, nu e nici o fasaiala. Toti studentii abea asteapta sa ajunga in clinici, unde sa simta pulsul medicinii). Iar titlul de asistent inseamna tipul/tipa serviabil/a cu un zambet fals si unsuros (vezi foto, ca i-a intrat in reflex) pe fata in timp ce deschide usa conferentiarului sau profesorului si regleaza retroproiectorul. Eventual, schimba foliile, in timp ce profesorul tine o dizertatie.
In traducere...pupincuristul rabdator, care abea asteapta ca superiorul sau sa dea coltul iar el sa mai urce o treapta.
In fine, observ ca, desi dl dr doctorand Silaghhi si-a dedicat viata studierii "Proteinei Gla matriceala (MGP) in patologia vasculara si osteoarticulara", este, in acelasi timp EXPERT TEHNIC ( binenteles, RENAR, ca alta firma nu putea bate campii in asa hal) pe hematologie, imunologie, biochimie, microbiologie.
Intrebare: Unde anume a invatat dl dr hematologie si microbiologie??? Laboratorul clinic (de analize medicale) e doar partial inclus in catedra de biochimie sau imunologie. De unde titlul de expert?!?!?1
Ok, puteti spune ca e parte dintr-un laborator privat, unde face hematologie si microbiologie. super!!!! Explicati-mi atunci, cand anume mai lucreaza efectiv, daca in prezentare se mentioneaza clar ca participa la evaluari RENAR???? Merge la facultate, e doctorand, merge la RENAR, ca e colaborator si acolo, si mai are timp si de hematologie si microbiologie intr-un laborator clujean???? Domnu' doctor doctorand, poate ne spuneti si noua, nu cumva, sunteti trecut pe lista unui laborator privat numai asa, ca sa primeasca ei fonduri (bani, bijtari, marafeti...spuneti-le cum vreti ) mai multi de la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate? Ca nu prea treceti prin laborator si nimeni nu are nevoie de dvs, dar, e nevoie de un medic pe aparat ca sa ia laboratorul cat mai multi bani de la contribuabili. Atunci, hot fiind, cum naiba mai aveti tupeul sa veniti ca evaluator al calitatii???
O lae! Chiar trebuie sa cred asta, sau e suficient daca ma prefac?
luni, 28 martie 2016
Zaulet Mihaela- un animatolog ajuns sef peste medici umani!!!!!!
... ce pana mea mai cauta si Zaulet Mihaela prin laboratoarele umane?????
O fi avand CV greu pentru animatologi sau chimisti sau molecule, dar LABORATOR CLINIC UMAN NB- UMAN am spus!) ca etalon al calitatii, nu are ce cauta. Un chimist veterinar nu are ce cauta in medicina umana!
Dumnezeule!!!
O fi avand CV greu pentru animatologi sau chimisti sau molecule, dar LABORATOR CLINIC UMAN NB- UMAN am spus!) ca etalon al calitatii, nu are ce cauta. Un chimist veterinar nu are ce cauta in medicina umana!
Dumnezeule!!!
Etichete:
ANETA Marina,
CALOTÄ Sorin,
chimist veterinar etalon al medicinii umane,
Duma Letitia,
Filipiuc Silvia,
flsuri,
incompetenta,
RENAR,
Zaulet Mihaela
Letitia Hildegard Duma...un nume de copil facut c'o sluga
... "evaluand" originile diverselor nume purtate de onorabila echipa RENAR, observ, si nu fara oarecare amuzament, si un ciot lipit de-o floare.
Hildegard (si ca sa nu fim rai, nu vom spune ca pare a fi numele ales de cineva care a observat ca particula "de" da bine intr-un nume. Asa ca, a ales ce avea, "de Gard"), pare a fi un nume elevat. Letitia, e nume de taranca.
Asocierea, ma duce cu gandul la o relatie dintre hormonii tumultosi ai unui "domnisor" cu bucatreasa sau spalatoreasa casei sale.
Lipseste, evident, o particle stil "von" pentru ca penibilul sa fie deplin
... dar, cine stie, poate ma insel...oricum, bitangii, sunt prototipul intra in tiparul celor ce vor sa parvina cu orice pret, incercand astfel sa scape de complexul de inferioritate dat de rejectia timpurie si constanta a parintelui din clasa superioara....trist
Hildegard (si ca sa nu fim rai, nu vom spune ca pare a fi numele ales de cineva care a observat ca particula "de" da bine intr-un nume. Asa ca, a ales ce avea, "de Gard"), pare a fi un nume elevat. Letitia, e nume de taranca.
Asocierea, ma duce cu gandul la o relatie dintre hormonii tumultosi ai unui "domnisor" cu bucatreasa sau spalatoreasa casei sale.
Lipseste, evident, o particle stil "von" pentru ca penibilul sa fie deplin
... dar, cine stie, poate ma insel...oricum, bitangii, sunt prototipul intra in tiparul celor ce vor sa parvina cu orice pret, incercand astfel sa scape de complexul de inferioritate dat de rejectia timpurie si constanta a parintelui din clasa superioara....trist
Etichete:
Ciortan Maria,
copil din flori,
Dicu Ceraznina,
Filipiuc Silvia,
Grosu Luiza,
Hotnog Coca,
letitia hildegard,
Maracine claudia,
RENAR,
sluga
sâmbătă, 26 martie 2016
Nu ca m-ar interesa in mod special viitorul Romaniei...
...pentru ca, oricum, e o tara fara viitor, dar, inca ma mai uimeste momentul in care, indiferent cine e noul tau prieten, roman, cand ajunge la destainuiri, iti spune aceleasi vorbe pe care le -ai simtit si tu pe propria piele.
In sectorul oricarui roman, indiferent care, situatia devine tot mai grea, pe zi ce trece. Salariile, nici nu mai conteaza. tot ce poti spera e sa-ti pastrezi mintile in cap, sa poti acoperi idioteniile impuse atat de superiorii tai cat, mai ales, de pupincuristii lor, care, de obste, fiind slab pregatiti, avanseaza ca importanta sugand-o pe sub masa, dupa care, isi revarsa toate frustrarile peste cei care mai si pricep ceva din ce se intampla in comeniul respectiv.... zic si eu
foto: http://www.cugetliber.ro/stiri-economie-oamenii-de-afaceri-disperati-iata-ce-le-ar-face-viata-ceva-mai-usoara-197629
In sectorul oricarui roman, indiferent care, situatia devine tot mai grea, pe zi ce trece. Salariile, nici nu mai conteaza. tot ce poti spera e sa-ti pastrezi mintile in cap, sa poti acoperi idioteniile impuse atat de superiorii tai cat, mai ales, de pupincuristii lor, care, de obste, fiind slab pregatiti, avanseaza ca importanta sugand-o pe sub masa, dupa care, isi revarsa toate frustrarile peste cei care mai si pricep ceva din ce se intampla in comeniul respectiv.... zic si eu
foto: http://www.cugetliber.ro/stiri-economie-oamenii-de-afaceri-disperati-iata-ce-le-ar-face-viata-ceva-mai-usoara-197629
Etichete:
BUDA Constantin,
CALOTÄ Sorin,
Duma Letitia,
generatie pierduta,
Hotnog Coca,
incompetenta,
prostie,
Romania,
RUSU Julietta,
RUTA Florin,
TUDOR Corina,
vBUDA Constantin,
viitor,
Vraciu Dragomir
joi, 24 martie 2016
Inalta Poarta, devenita scutul crestinatatii
... ca Turcia nu parea dornica sa intre in UE, era destul de evident.
Credeam ca e dezinteres fata de regiune. Dar...Turcia nu e dezinteresata, de fapt a devenit singura aparatoarea EFICIENTA a Europei.
A se vedea cazul refugiatilor, pe care Turcia i-a tinut sub control cativa ani, UE fiind data peste cap in cateva zile.
Si....
Si iarasi, a se vedea cazul masacrului din Bruxelles, cand unul din criminali este un detinut al inchisorilor turcesti...pe motiv de TERORISM. Si eliberat de UE ! Bravo UE!!!! Bravo! Meriti toti banii care ii storci din tarile componente, meritam si noi toate reprosurile voastre ca nu ne-am securizat granitele, ca etc. chiar avem de la cine invata! VA rog, faceti o data adunarea aia de premieri si presedinti profund ingrijorati si asigurati-ne inca o data ca astfel de lucruri nu se vor repeta!
Avem inca multe de invatat de la UE, ca inca asa de tampiti ca ei nu suntem..dar, ne apropiem
Credeam ca e dezinteres fata de regiune. Dar...Turcia nu e dezinteresata, de fapt a devenit singura aparatoarea EFICIENTA a Europei.
A se vedea cazul refugiatilor, pe care Turcia i-a tinut sub control cativa ani, UE fiind data peste cap in cateva zile.
Si....
A photo of Mohamed Moumou, the father of arrested Abdullah Moumou and an ISIS flag unfurled in Syria Photo: US Army/TT
Si iarasi, a se vedea cazul masacrului din Bruxelles, cand unul din criminali este un detinut al inchisorilor turcesti...pe motiv de TERORISM. Si eliberat de UE ! Bravo UE!!!! Bravo! Meriti toti banii care ii storci din tarile componente, meritam si noi toate reprosurile voastre ca nu ne-am securizat granitele, ca etc. chiar avem de la cine invata! VA rog, faceti o data adunarea aia de premieri si presedinti profund ingrijorati si asigurati-ne inca o data ca astfel de lucruri nu se vor repeta!
Avem inca multe de invatat de la UE, ca inca asa de tampiti ca ei nu suntem..dar, ne apropiem
marți, 22 martie 2016
Una din partile proaste ale sistemului de invatamant romanesc
...poate ca ar fi trebuit sa spun "slabe"; dar daca lor nu le pasa ca se fac de rusine, noi, de ce am fi mai educati decat insusi Ministerul Educatiei?
In fine, ideea e ca, desi monocefalitatea unui sistem presupune realizarea conexiunilor intre subunitati, in Romania, monocefalitatea reprezinta strict " un cap-un gand". Asa se faca ca toate catedrele, au acelasi orar impus "de sus". Toate materiile dau tezele in aceeasi perioada, testele, perioadele de predare coincid. Nimeni nu are voie sa faca module, toti fac acelasi sistem in acelasi ritm.
Concluzia ar fi ca, in scoli, sunt saptamani in care zilnic se dau 1-2 teste. Se pot pregati copii de pe o zi pe alta, tinand cond ca exista si familii care, observand apartenenta la o alta epoca a sportului promovat de scoala romaneasca, prefera un club privat, unde copii/adolescentii pot face un sport cu adevarat si chiar pot spera la performanta. Ca sa nu spunem de meditatiile la materiile de examene, materia si modul de predare la clasa fiind NATIONAL insuficiente.
Da, putem descrie invatamantul romanesc asemeni unei insuficiente si a unei mediocritati cu acoperire nationala, exceptiile fiind elevi pregatiti in privat, pe banii parintilor. Ma rog, sunt si copii care au parinte profesor, etc. Dar, tot pregatire privata, individuala este......zic
joi, 17 martie 2016
"Nefumatorule, acum te simti respectat?"
Sorin Sunshine Stanca added 4 new photos.
A intrat în vigoare legea antifumat. Ne-am pregătit din greu pentru această zi istorică.Am aruncat scrumierele, am aerisit, am cumpărat şi flori şi le-am pus pe mese pentru a-i primi cu drag pe nefumatorii care nu puteau să vină la noi până acuma din cauza fumului.La micul dejun am mâncat două pachete de Orbit Winter Fresh şi o cutie de Tic Tac pentru a avea o respiraţie proaspătă in timpul discutiilor spumoase pe care le-aş fi purtat cu nefumătorii.Vroiam să îi cunosc pe acesti oameni minunati care au militat pentru această lege.
Au trecut deja trei ore şi nu a venit nici unul...
Nefumătorule, dacă totuși vii şi cafeneaua e goală, nu intra în panică.Ne găsești în spatele cafenelei, stăm afară în frig şi fumăm.Acum te simți respectat, nu-i aşa?
Au trecut deja trei ore şi nu a venit nici unul...
Nefumătorule, dacă totuși vii şi cafeneaua e goală, nu intra în panică.Ne găsești în spatele cafenelei, stăm afară în frig şi fumăm.Acum te simți respectat, nu-i aşa?
miercuri, 16 martie 2016
Nu orice vierme e omida ...aviz taratoarelor de la RENAR
.... ce ii determina pe evaluatorii RENAR sa duca o viata nomada, este greu de inteles.
Partial, pentru ca nu au un loc al lor pe lumea aceasta. Familial, social, profesional---- asa ca umbla de colo-colo, furand crampee din vietile altora.
Un alt motiv ar fi....e ultimul lor tren, ultima sansa, de a simti ca au ajuns "cineva". Oameni, care, probabil au incercat ceva la viata lor, dar...au ratat.
Si poate pentru ca, unii dintre ei, sunt chiar atat de decerebrati, incat chiar cred ca prin prezenta lor, imbunatatesc si aduc ordine si calitate in haosul criminal si iresponsabil al laboratoarelor conduse de niste idioti de medici si nu de somitati intelectuale Made by RENAR (asta seamna cu absolventii Stefan Gheorghiu... si aia, erau meniti sa salveze omenirea de propria ei ignoranta).
Altii, pentru placerea de a fi priviti cu teama. Poate chiar isi inchipuie ca sunt invidiati, cine stie?
Asa cum probabil viermii care au devorat ramasitele lui Paul Walker (ce a mai ramas necarbonizat), si-or fi inchipuit ca lumea ii invidiaza pentru ca , dupa ce ne-a parasit pe noi toti, ei au mai putut fi in preajma lui pentru un timp. Atata tot ca, important era omul, si nu viermele. Ce face virmele, e scarbos numai de imaginat, si deloc de invidiat.
Viermele ramane tot vierme, aceeasi fiinta gretoasa pe care lumea o ocoleste nu de teama, ci de scarba.
Nu orice taratoare devine fluture, acest har ramane doar al omizilor, si nu se regaseste printre ratatii parveniti ce reprezinta RENAR-ul.
Ca dovada ca si UE nu da doi bani pe acreditarile lor.
Nici nu ar avea cum, avand in vedere ca RENAR a acreditat calitativ (ca sa nu spunem ca a fost mijlocul prin care s-a raspandit in tara aceasta modalitate de fraudare) aparate asa-zis REFURBISATE. Cum adica, asa-zis? Pai, refurbisate fara un nou certificat "Marca europeana" si un nou numar de serie oficial, SRL-urile neputand oferi asa ceva, din moment ce erau nu aveau acceptul firmelor producatoare ale aparatelor ca fiind reprezentanti legali si indreptatiti sa efectueze refurbisarea.
S-au facut refurbisari "prin posta", adica, venea certificatul de refurbisare, emis de un SRL neacceptat de producatorul aparatului. Ca sa nu spun ca acele aparate figurau apoi la CAS ca fiind noi!!!! Pe scurt, un aparat vechi de 6 ani si nici macar servisat, era trecut in documente ca fiind nou! Iar Casa de Sanatate, trebuia sa puna la dispozitia labortorului fonduri mai mari, pentru ca, mai, aveau aparatura noua! Asta a acceptat RENAR! (dictionar- fonduri = banii contribuabililor)
Cei care au spus "Stai, ca nu se poate asa!" a fost Casa Nationala de Sanatate, care a refuzat sa isi insele contribuabili!!!!!
Pentru cei ce nu cred, se poate lua arhiva CAS pentru a afla analizoarele refurbisate si refurbisatorii ilegali (A nu se intelege gresit! Sunt si firme acceptate pentru refurbisare. Ca asa s-au prins cei de la CAS de escrocherie).
Se verifica fisele cu piesele utilizate la refurbisare si se verifica facturile. Veti vedea ca firmele de service nici macar nu au cumparat atatea componente, la cate afirma ca au montat. Si nici in contabilitatea laboratoarelor beneficiare nu se regasesc acele componente, in cazul in care cineva spune ca fiecare laborator si-a comandat propriile componente, in functie de lista oferita de service).
Cam asa se fac lucrurile sub umbrela RENAR! CAlitate originala, Made in Romania! Uite cum isi bat joc de noi , mai rau ca romii plecati la cersit. Ne fac de ras in fata Europei, cu escrocheriile pe care le fac cei ce se bat cu pumnul in piept ca sunt arhanghelii calitatii romanesti!
Partial, pentru ca nu au un loc al lor pe lumea aceasta. Familial, social, profesional---- asa ca umbla de colo-colo, furand crampee din vietile altora.
Un alt motiv ar fi....e ultimul lor tren, ultima sansa, de a simti ca au ajuns "cineva". Oameni, care, probabil au incercat ceva la viata lor, dar...au ratat.
Si poate pentru ca, unii dintre ei, sunt chiar atat de decerebrati, incat chiar cred ca prin prezenta lor, imbunatatesc si aduc ordine si calitate in haosul criminal si iresponsabil al laboratoarelor conduse de niste idioti de medici si nu de somitati intelectuale Made by RENAR (asta seamna cu absolventii Stefan Gheorghiu... si aia, erau meniti sa salveze omenirea de propria ei ignoranta).
Altii, pentru placerea de a fi priviti cu teama. Poate chiar isi inchipuie ca sunt invidiati, cine stie?
Asa cum probabil viermii care au devorat ramasitele lui Paul Walker (ce a mai ramas necarbonizat), si-or fi inchipuit ca lumea ii invidiaza pentru ca , dupa ce ne-a parasit pe noi toti, ei au mai putut fi in preajma lui pentru un timp. Atata tot ca, important era omul, si nu viermele. Ce face virmele, e scarbos numai de imaginat, si deloc de invidiat.
Viermele ramane tot vierme, aceeasi fiinta gretoasa pe care lumea o ocoleste nu de teama, ci de scarba.
Nu orice taratoare devine fluture, acest har ramane doar al omizilor, si nu se regaseste printre ratatii parveniti ce reprezinta RENAR-ul.
Ca dovada ca si UE nu da doi bani pe acreditarile lor.
Nici nu ar avea cum, avand in vedere ca RENAR a acreditat calitativ (ca sa nu spunem ca a fost mijlocul prin care s-a raspandit in tara aceasta modalitate de fraudare) aparate asa-zis REFURBISATE. Cum adica, asa-zis? Pai, refurbisate fara un nou certificat "Marca europeana" si un nou numar de serie oficial, SRL-urile neputand oferi asa ceva, din moment ce erau nu aveau acceptul firmelor producatoare ale aparatelor ca fiind reprezentanti legali si indreptatiti sa efectueze refurbisarea.
S-au facut refurbisari "prin posta", adica, venea certificatul de refurbisare, emis de un SRL neacceptat de producatorul aparatului. Ca sa nu spun ca acele aparate figurau apoi la CAS ca fiind noi!!!! Pe scurt, un aparat vechi de 6 ani si nici macar servisat, era trecut in documente ca fiind nou! Iar Casa de Sanatate, trebuia sa puna la dispozitia labortorului fonduri mai mari, pentru ca, mai, aveau aparatura noua! Asta a acceptat RENAR! (dictionar- fonduri = banii contribuabililor)
Cei care au spus "Stai, ca nu se poate asa!" a fost Casa Nationala de Sanatate, care a refuzat sa isi insele contribuabili!!!!!
Pentru cei ce nu cred, se poate lua arhiva CAS pentru a afla analizoarele refurbisate si refurbisatorii ilegali (A nu se intelege gresit! Sunt si firme acceptate pentru refurbisare. Ca asa s-au prins cei de la CAS de escrocherie).
Se verifica fisele cu piesele utilizate la refurbisare si se verifica facturile. Veti vedea ca firmele de service nici macar nu au cumparat atatea componente, la cate afirma ca au montat. Si nici in contabilitatea laboratoarelor beneficiare nu se regasesc acele componente, in cazul in care cineva spune ca fiecare laborator si-a comandat propriile componente, in functie de lista oferita de service).
Cam asa se fac lucrurile sub umbrela RENAR! CAlitate originala, Made in Romania! Uite cum isi bat joc de noi , mai rau ca romii plecati la cersit. Ne fac de ras in fata Europei, cu escrocheriile pe care le fac cei ce se bat cu pumnul in piept ca sunt arhanghelii calitatii romanesti!
Etichete:
acreditare,
calitate,
CJAS,
hot,
letitia duma,
Maria Vladica,
maxim Petre,
medic,
Moia Angela,
RENAR,
RUTA Florin,
sanatate,
Sima Dorina,
Stefan Gheorghiu,
STOIAN Cristina,
TEODORESCU Lili,
TUDOR Corina,
vierme
duminică, 13 martie 2016
Imi place mult acest nume, Rusu Julietta
... pare ca totusi, parintii au incercat sa arate ceva. Cam ce anume? Ca sunt cititi. Ca-s mai ceva ca prostalaii din jur.
Nu le-a prea iesit.
Intamplator, acest nume nu exista. Ori e Juliet (engleza, in limba lui Shakespeare, ori e Giulietta, in italiana). JulietTTa, e doar o deraiere mioritica.
Unde putea ajunge fructul unor asemenea rateuri intelectuale?
Printre altele, la RENAR! Unde, asemeni parintilor, traieste cu iluzia ca a priceput ceva din medicina..sau calitate....
Nu le-a prea iesit.
Intamplator, acest nume nu exista. Ori e Juliet (engleza, in limba lui Shakespeare, ori e Giulietta, in italiana). JulietTTa, e doar o deraiere mioritica.
Unde putea ajunge fructul unor asemenea rateuri intelectuale?
Printre altele, la RENAR! Unde, asemeni parintilor, traieste cu iluzia ca a priceput ceva din medicina..sau calitate....
Etichete:
arcip nina,
BUDA Constantin,
Dinca Marinela,
Duma Letitia,
HOTNOG Coca,
incultura,
julieta,
Moia Angela,
Murgu Claudiu,
parveniti,
RENAR,
Romania,
RUSU Julietta,
RUTA Florin,
snobism,
TUDOR Corina,
VLADICÄ Maria
sâmbătă, 12 martie 2016
Cum poti fura din bugetul tarii, haituind un hipiot (aka guru Bivolaru)
se ia una bucata individ care mai traieste cu mintea in perioada Beatles, se judeca (pe drept, aici e ok) o relatie ce nu e admisa de lege, agaravata si de fundalul obiceiurilor unei comunitati de tip hipiot (ceva gen Woodstock, atata doar, ca dupa 40 de ani de la acel eveniment, nuditatea in grup este prohibita) si.... il lasi sa fuga.
Apoi, cheltui 5 milioane euro (zice lumea) pentru prinderea lui. Pe bune? Milioane de euro? Ca sa ce? Ca nu s-a facut nimic.
Dati-i doar 10% din aceasta suma oricarui recuperator din tara (da, si clanurile de camatari pot fi utile!) sau unui hacker valcean (da, si oamenii inteligenti peste medie pot fi pusi in slujba tarii, nu numai trimisi la inchisoare) si Bivolaru revenea pe plaiurile mioritice in mai lutin de o luna.
Substratul ce-mi zgandare mie ochii, e.... cum mai poti deconta milioane de euro (ca nu sunt 5, ca poate sunt numai 2, oricum, e imens)? Si..daca il prinzi pe Guru....nu ti-e frica de ce va spune?
Pentru ca, dragii mei, MISA are ca membrii, oameni importanti ai acestei tari. Acei oameni pe care nu-i intalnesti niciodata pe strada, pentru ca ei nu suporta "pulimea". Poate doar cu ocazia alegerilor, cand trebuie sa ne minta un pic, ca apoi sa fie investiti , tot de noi, cu toate parghiile de a ne fura. Ori, vedete de mucava, disperate de a fi "cineva" in aceasta tara, numai om normal nu.
Asa ca, hai sa-l prindem, dar aveti grija sa nu-l prindeti, ca nici bani nu mai putem deconta, si, cine stie ce spune, daca isi da drumul la gura, si ajungem si noi la inchisoare, impreuna cu el!
foto:
http://www.wowbiz.ro/a-saracit-bivolaru-misa-sta-pe-un-butoi-de-pulbere-yoghinii--obligati-sa-plateasca-multi-bani-pentru-a-intra-in-spirala-de-la-costinesti_117563.html
Apoi, cheltui 5 milioane euro (zice lumea) pentru prinderea lui. Pe bune? Milioane de euro? Ca sa ce? Ca nu s-a facut nimic.
Niste hipioti. Dar, dupa ce vezi aceasta imagine, si ti se spune ca tipu' e, nu pedofil, ci amator de relatii cu minore (adolescente), vrei sa-l vezi in puscarie pe nenorocit....Nu-i asa?
Dati-i doar 10% din aceasta suma oricarui recuperator din tara (da, si clanurile de camatari pot fi utile!) sau unui hacker valcean (da, si oamenii inteligenti peste medie pot fi pusi in slujba tarii, nu numai trimisi la inchisoare) si Bivolaru revenea pe plaiurile mioritice in mai lutin de o luna.
Substratul ce-mi zgandare mie ochii, e.... cum mai poti deconta milioane de euro (ca nu sunt 5, ca poate sunt numai 2, oricum, e imens)? Si..daca il prinzi pe Guru....nu ti-e frica de ce va spune?
Pentru ca, dragii mei, MISA are ca membrii, oameni importanti ai acestei tari. Acei oameni pe care nu-i intalnesti niciodata pe strada, pentru ca ei nu suporta "pulimea". Poate doar cu ocazia alegerilor, cand trebuie sa ne minta un pic, ca apoi sa fie investiti , tot de noi, cu toate parghiile de a ne fura. Ori, vedete de mucava, disperate de a fi "cineva" in aceasta tara, numai om normal nu.
Asa ca, hai sa-l prindem, dar aveti grija sa nu-l prindeti, ca nici bani nu mai putem deconta, si, cine stie ce spune, daca isi da drumul la gura, si ajungem si noi la inchisoare, impreuna cu el!
foto:
http://www.wowbiz.ro/a-saracit-bivolaru-misa-sta-pe-un-butoi-de-pulbere-yoghinii--obligati-sa-plateasca-multi-bani-pentru-a-intra-in-spirala-de-la-costinesti_117563.html
Etichete:
acoperire furt,
bani cheltuiti,
Bivolaru,
delapidare,
furt,
furt din banii statului,
guru,
hacker,
hipiot,
MISA,
recuperator,
risipa,
Romania,
sex cu minora,
spiritul Beatles
vineri, 11 martie 2016
Romania, o tara ce nu va inceta vreodata sa te uimeasca. Astazi, Rovana Plumb
Cred ca Charles apreciazea Romania din acest unghi. Se plictisea in Anglia. Toate aranjate, toate regulie respectate. Aici, la tot pasul, dai de cate o minunatie.
Cum e si cea cu Rovana Plumb. Normal ca te intrebi, ca omul. Unde s-a platit acea taxa? Aici sau dincolo? Din moment ce e inregistrata, clar, dincolo, cum sa platesti aici?
Acuma nu suntem nici noi din jungla arficana, mai pricem si noi cat ceva. Cand mergi cu o masina inmatriculata intr-o tara, intr-o alta, platesti doar vigneta....trist cand o institutie a statului musamalizeaza escrocherii
ANAF face dovada că Rovana Plumb a plătit taxa de mediu pentru maşina pe care şi-a înmatriculat-o în Bulgaria 20 octombrie 2014, 13:12 deAndrei AştefăneseiDevino fan Salvează în arhivă download pdf print article +6 (6 voturi) cuvinte cheie:rovana plumb anaf taxa de mediu inmatriculari auto inmatriculare bulgaria 12 comentarii 228 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Audi înmatriculat în Bulgaria, în curtea Rovanei Plumb FOTO România Liberă
Citeste mai mult: adev.ro/ndqol3
Cum e si cea cu Rovana Plumb. Normal ca te intrebi, ca omul. Unde s-a platit acea taxa? Aici sau dincolo? Din moment ce e inregistrata, clar, dincolo, cum sa platesti aici?
Acuma nu suntem nici noi din jungla arficana, mai pricem si noi cat ceva. Cand mergi cu o masina inmatriculata intr-o tara, intr-o alta, platesti doar vigneta....trist cand o institutie a statului musamalizeaza escrocherii
ANAF face dovada că Rovana Plumb a plătit taxa de mediu pentru maşina pe care şi-a înmatriculat-o în Bulgaria 20 octombrie 2014, 13:12 deAndrei AştefăneseiDevino fan Salvează în arhivă download pdf print article +6 (6 voturi) cuvinte cheie:rovana plumb anaf taxa de mediu inmatriculari auto inmatriculare bulgaria 12 comentarii 228 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Audi înmatriculat în Bulgaria, în curtea Rovanei Plumb FOTO România Liberă
Citeste mai mult: adev.ro/ndqol3
joi, 10 martie 2016
Desi un exemplu al lucrurilor de calitate, secuii (o parte a ungurilor), au imnul plagiat dupa.....Liverpool!!!
...putea fi si ei mai discreti!
dar, "prostu', daca nu'i fudul, parca nu e prost destul". Culmea e ca bozgorii acuza englezii de palgiat?!?!?!
PS- ca orice spalat pe creier care se respecta, si secuiul crede ca englezii i-au copiat.
Liverpool
https://www.youtube.com/watch?v=KvYADPcqMXY
tinutul secuiesc
https://www.youtube.com/watch?v=yvXLNA0eU5A
dar, "prostu', daca nu'i fudul, parca nu e prost destul". Culmea e ca bozgorii acuza englezii de palgiat?!?!?!
PS- ca orice spalat pe creier care se respecta, si secuiul crede ca englezii i-au copiat.
Liverpool
https://www.youtube.com/watch?v=KvYADPcqMXY
tinutul secuiesc
https://www.youtube.com/watch?v=yvXLNA0eU5A
miercuri, 9 martie 2016
(Pseudo)Expertii #RENAR - continuare
Sa continuam cu somitatile RENAR:
Buda (Doamne, ce femeie poate lua numele sotului cand acesta inseamna WC?) - un profil Facebook, celebrul pentru anonimi - Linkedin, si ...Dumnezeule, oare vad bine?????...o procedura RENAR!!!!! mega -inteligent tipu'
Calota Iulian Virgil- in sfarsit, aflu cui trebuie sa-i multumesc pentru penibila traducere ASRO a standardului ISO 15189. Domnu' Calota, cand veti lua niste lectii de limba romana? Ce pricepe Linkedin's vip din medicina, daca nici limba tarii nu o cunoaste????
O fi sau n-o fi coincidenta??? Numele de Calota e predestinat RENAR-ului? In orice caz, un pompier, inginer mecanic, acrediteaza laboratoare!!!!!
Claudia Chiribelea- un nou no name
Ciorlan Dana Maria- un nou Linkedin----de parca cineva ii cauta !
o noua dubleta : Halchias Elena si Iulia. Diferentiabile doar prin CNP. In rest, nulitati identice
nu ma pot abtine sa nu o mentionez pe tanara speranta a echipei RENAR, doctor in medicina!!!!! care, la origini, cum spuneam, e sanipidista si care, dupa spusele domniei sale are ca stare civila " casatorita, un copil de 26 de ani"!?!?!?!?! Doctor in medicina, care are un copil de 26 de ani. Nu o fiica sau un fiu de 26 de ani, ci copil.....madam Filipiuc Silvia, daca nu ar fi Iasi-ul, centrul universitar cu cele mai multe scandaluri legate de vanzarea de diplome catre studenti straini (presupun ca profesorii universitari ai UMF Iasi sunt si conducatori de doctorate), poate, poate te-as confunda cu o femeie inteligenta. Multam' Doamne, din CV-ul tau, imi dau seama ca nici vorba de asa ceva. Esti la nivelul Ponta si madam "innot"
duminică, 6 martie 2016
"Cine investighează ororile din „abatoarele sufletelor”?"
Digi 24
Cine investighează ororile din
„abatoarele sufletelor”?
Publicat 22:09 06.03.16
Distribuie:
În ţara în care dosarul Revoluţiei, cu peste 1000 de morţi, a fost clasat, iar dosarul mineriadei se tergiversează de peste 25 de ani, vieţile curmate sau traumatizate în casele de copii înainte de 1989 nu au făcut niciodată obiectul unei anchete. Nu este de mirare că neregulile sunt şi astăzi ascunse sub preş, iar statul pare la fel de neputicios în a le da acestor copii o şansă la viitor.
00 / 04:33
Embed:
În anul 1990, trauma copiilor abandonați din România a scandalizat o lume întreagă. Jurnaliștii străini, veniți pentru un reportaj, au ajuns să facă din acest subiect un proiect de-o viață. Mike Carroll și Elisabeth Blanchet sunt doi dintre fotoreporterii care nu doar vorbesc, dar chiar ajută orfanii României.
Orfelinatele groazei
Elisabeth Blanchet, fotograf: „Mirosea urât, era oribil, murdar - aceste condiţii erau foarte şocante.”
Mike Carroll, fotograf: „Era o lume tristă şi cenuşie. Nu exista niciun fel de speranţă, chiar şi în rândul celor mai dedicaţi profesionişti din lumea medicală pe care i-am întâlnit se simţea disperarea. Nu putea fi depăşită. Sistemul era atât de greşit, încât părea că nu o să se schimbe niciodată.”
În 1990, pentru jurnaliştii străini, România era o sursă de reportaje cu subiecte șocante, de primă pagină. O ţară închisă ermetic timp de aproape 50 de ani, îşi arăta o faţă nebănuită. Chipurile copiilor din orfelinatele lui Ceaușescu făceau înconjurul lumii. Erau niște umbre, imagini ale suferinței extreme.
Mike Carroll, un fotograf american, a fost unul dintre primii jurnalişti care au venit în România în 1990. După mai mult de 25 de ani îşi aminteşte cu exactitate tot ce a văzut şi a simțit în acele zile.
Mike Carroll, fotograf: „Orfelinatele erau pline, aveau capacitatea depăşită, era o situaţie extrem de deprimantă pentru că aceşti copii trăiau în condiţii de nesuportat. Cei mai mulţi dintre ei erau malnutriţi.”
Elisabeth Blanchet este şi ea fotograf. A venit prima dată în România în 1993, împreună cu o organizaţie umanitară. Ştia de la televizor care era situaţia copiilor, şi totuşi realitatea a șocat-o.
Elisabeth Blanchet, fotograf: „Acei copii erau foarte murdari, n-arătau prea sănătos, mulţi dintre ei aveau părul ras, cred că din cauza păduchilor. În plus, nu erau obişnuiţi să fie atinşi, aşa că îşi doreau foarte mult apropierea, le lipsea mult afecţiunea. Aşa că îmi amintesc că acei copii mă înconjurau şi încercau să capete afecţiune, iar asta mă speria puţin.”
După ce au vazut orfelinatele groazei, jurnaliștii s-au atașat de copii și au încercat să îi ajute.
Mike Carroll, fotograf: „Ne-am dat seama că problemele erau mult mai mari şi că nu puteau fi rezolvate aducând nişte ajutoare în ţară - trebuia să schimbi, de fapt, toată structura socială, tot sistemul de îngrijire a copiilor. Noi am creat această organizaţie, numită Romanian's Children Relief, iar acuma suntem activi în România de 25 de ani.”
Elisabeth Blanchet, fotograf: „Acest lucru a devenit o parte importantă a vieţii mele. Pentru că am făcut asta de când aveam doar 22-23 de ani şi până acum, când am 45 de ani - este un proiect al vieţii mele. Iar copiii, pentru că îi cunosc de peste 20 de ani, mi-au devenit foarte apropiaţi. Da, am păstrat legătura cu ei şi i-am fotografiat constant. Unii dintre cei cu care am păstrat legătura s-au descurcat foarte bine, din nefericire nu pot să spun acelaşi lucru despre unul dintre ei. Din păcate, acesta a murit în 1996. Şi cred, de fapt sunt sigură, că a murit din cauza neglijenţelor medicale.”
Copilul despre care vorbeşte Elisabeth este fata de care a fost cea mai apropiată. I-a asigurat toate cele necesare şi plănuia să îi plătească studiile în Europa. Din păcate, copila a murit când medicii i-au pus un diagnostic greşit. Uimitor este că şi Mike Carroll a trăit aceeași suferință când s-a atașat de un băieţel pe care se hotărâse să îl adopte.
Mike Carroll, fotograf: „În a patra zi m-am întors şi am zis că vreau să îl adopt, să demarez procedura. M-am întors şi nu mai era... Am fost să vorbesc cu un doctor pe care îl cunoşteam şi i-am spus: „Ionuţ era în pătuţ aici, în camera asta..." A zis: „A! A fost diagnosticat cu SIDA" .... Nu mi-a venit să cred, ştiam că nu mai puteam să îl adopt, nu mai era adoptabil...”
Naţiunile Unite au estimat că, în anul 1990, sistemul de protecţie socială avea în grijă 160.000 de copii. Cifre exacte nu există, însă calculele aproximative arată că în anii comunismului, prin orfelinate au trecute mai bine de jumătate de milion de copii. Înfometați, bolnavi, neglijați. Imaginile impresionante şi poveştile spuse de jurnaliştii străini au declanșat un val de cereri pentru adopţii internaţionale. Însă pentru cei mai mulți dintre copii, statul nu a găsit nicio rezolvare.
Supraviețuitorii din abatorul sufletelor
00 / 07:06
Embed:
Pentru cei mai mulți dintre noi, coșmarul orfanilor români este o poveste tristă din trecut, ba chiar un subiect necunoscut. Numai cei care au trăit în centrele de plasament și au supraviețuit, își păstreaza intacte amintirile dureroase. Puțini au astăzi o viață normală, însă unii au reușit să depășească trecutul și... vorbesc. Cum trăiesc astăzi orfanii de ieri?
După mai bine de 26 de ani de la Revoluție, jurnaliştii străini încă mai spun poveştile orfanilor români. Se fac documentare despre oameni care s-au dedicat acestei cauze, reportaje despre cei adoptaţi în străinătate, se scriu articole despre cei care au reuşit in România şi, se aud, în sfârşit, vocile celor care în 1990 nu puteau să vorbească.
Mirela Oprea, activist pentru drepturile copilului: „După anii 2010, când trecuseră deja 20, 25 de ani de la Revoluţie, faptul că nu exista nicio organizaţie care să unească vocile celor care au trecut prin experienţa instituţionalizării în mod direct, mie mi s-a părut puţin ciudat. E ca şi cum nu am recunoaşte că ei înşişi, ajunşi la vârsta adulţilor, nu ar putea să se autoreprezinte.”
Daniel Rucăreanu, fondator al asociaţiei „Federeii”: „Oamenii suportă cu greu adevărul, dar el trebuie cunoscut aşa cum a fost.”
Daniel Rucăreanu a copilărit la o casă de copii în care a ajuns în 1985. Primul lucru pe care l-a cunoscut în orfelinat a fost violenţa.
Daniel Rucăreanu, fondator al asociaţiei „Federeii”: „De foarte multe ori mi-am zis că sistemul a fost un abator al sufletelor, foarte multe sensibilităţi au dispărut pur şi simplu acolo. Îmi amintesc situaţiile unor colegi, oameni de o mare frumuseţe interioară care s-au pierdut din cauza celor îndurate în aceste instituţii. ”
Printr-o minune, Daniel nu s-a pierdut, în ciuda bătăilor care l-au adus în comă sau a ţigărilor stinse pe trupul lui. A avut noroc ca mai târziu, o familie să îl iubească şi să îl ajute. Astăzi este expert în politici de educație. Cum a fost posibil ceea ce a trăit?
Daniel Rucăreanu, fondator al asociaţiei „Federeii”: „În epoca comunistă nu exista noţiunea de proprietate, acei copii ajunşi în situaţia abandonului erau copiii statului, erau într-un fel parte a proprietăţii, parte a instituţiei. Nu îşi aparţineau, nici măcar trupurile lor nu le aparţineau. Şi atunci, când totul este impersonal, când proprietatea este aşa colectivă, când noţiunea este vagă, fiecare face ce vrea. Şi de obicei, ştim asta, există o îndârjire a celor puternici de a-i face pe cei slabi să sufere.”
Daniel Rucăreanu a înfiinţat Asociaţia Adulţilor din Casele de Copii „Federeii", alături de Vişinel Bălan, un alt supravieţuitor al orfelinatelor comuniste, a cărui poveste a făcut deja înconjurul lumii printr-un articol publicat de The Guardian. Este licenţiat în drept şi teatru şi e pe cale de a termina un master în psihologie la Universitatea din Bucureşti. El a reușit, a ieșit la lumină, cei mai mulți, nu.
Vişinel Bălan, fondator „Federeii” și „Desenăm viitorul tău”: „Efectele traumei se văd. Şi de aia nu reuşesc să se integreze. Colegul meu de cameră, care a ales să se sinucidă anul trecut, ăsta a fost motivul: n-a putut să accepte noua viaţă. I-a fost foarte greu.”
Vişinel Bălan a ajuns la casa de copii pe când avea două luni. Formal, a rămas în sistem până la 26 de ani, când a terminat prima facultate. În realitate a fugit deseori din centru şi a avut şansa de a întâlni şi oameni care l-au ajutat. Astăzi, dă ceea ce a primit mai departe şi este implicat în mai multe proiecte dedicate copiilor instituţionalizaţi. În timp ce cifrele oficiale arată progrese si succese, lui Vişinel realitatea i se pare alarmantă.
Vişinel Bălan, fondator „Federeii” și ”Desenăm viitorul tău”: „Ai 1,4 milioane de copii care trăiesc la limita de subzistenţă şi atunci când ai astfel de cifre te gândeşti că cei 1,4 milioane de copii în orice moment pot deveni copii instituţionalizaţi. În contextul în care astăzi ai 60.000 efectiv instituţionalizaţi.”
Aceste cifre capătă însemnătate doar dacă realizăm că în spatele lor există destine, vieţi, suflete.
Daniel Rucareanu, fondator al asociaţiei „Federeii”: „Cred că cei mai mulţi dintre colegii mei de instituţie, de sistem, au eşuat. Nu ştiu dacă s-a făcut vreodată un studiu, dar dacă s-a făcut ar fi bine să fie cunoscut, să fie public, asupra destinelor acestor copii, ar fi bine de ştiut, de exemplu, câţi dintre cei care au cunoscut experienţa instituţionalizării au avut probleme cu legea, ar fi chiar foarte bine de ştiut, la modul serios, statistic, câţi dintre cei care au crescut în instituţii au finalizat studiile terţiare, adică au terminat o facultate. Câţi au un loc de muncă?”
Daniel Rucăreanu şi Vişinel Bălan cer puțină recunoaștere și demnitate, în numele fraților lor de suferință. Le este greu să înţeleagă de ce, dacă există o comisie de investigare a crimelor comunismului, nu există și una care să cerceteze ororile întâmplate în orfelinate?
Reporter: „De ce este important să se ceară scuze şi să se recunoască?”
Daniel Rucăreanu, fondator al asociaţiei „Federeii”: „Pentru că lucrurile de genul acesta nu trebuie ignorate, nu trebuie să ne facem că lucrurile astea nu s-au petrecut, lucrurile rele, suferinţele pe care le-au suportat cei trecuţi prin instituţii, pentru că ignorându-le ele se vor repeta. Într-un context istoric complicat, se pot repeta.”
Vişinel Bălan, fondator „Federeii” și „Desenăm viitorul tău”: „S-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla până nu ne vom asuma. E sistemul ăla în care arunci gunoiul sub preş.”
Mirela Oprea, activist pentru drepturile copilului: „În continuare, după 25 de ani, avem orfelinate în care se întâmplă abuzuri. Autorităţile noastre de foarte multe ori neagă existenţa acestor abuzuri, după cum am văzut că este negată şi sărăcia extremă din ţara noastră. ”
Când vom ști să avem grijă de cei mai puțin norocoși, când vom cerceta trecutul și vom face tot ce ne stă în putere ca să nu se repete, atunci vom fi o țară care a scăpat de fantomele perioadei comuniste. Până atunci însă martorii continuă să vorbească și acuză. Pentru că până acum nimeni nu a căutat vinovaţii, nimeni nu a fost interesat de adevar şi nimeni nu şi-a cerut vreodată iertare.
Orfanii de astăzi
00 / 09:40
Embed:
În iunie 1997 începea reforma în domeniul protecției copilului. A apărut meseria de asistent maternal, casele de tip familial. Statul își propunea să ajute familiile defavorizate să își păstreze copiii și să închidă instituțiile de tip vechi. Însă, până la atingerea acestor obiective, istoria copiilor care cresc în centrele de plasament pare că se repetă de 25 de ani încoace.
Anul 2020 este termenul limită până la care România a promis să închidă toate centrele de plasament de tip vechi. Până acum au fost desfiinţate 300, dar cu toate acestea aproape 60000 de copii se află încă în sistemul de protecţie, fie în servicii publice sau private, fie la asistenți maternali, la rude sau în grija altor familii.
Mirela Oprea, activist drepturile copilului: „Cred că este absolut inacceptabil ca la un sfert de secol după ce am trăit acea traumă noi să mai avem astfel de probleme. Este ruşinos. Iar faptul că rata abandonului nu a scăzut aproape deloc în aceşti 25 de ani, arată că este mare nevoie să discutăm despre acest lucru şi să discutăm şi în alt fel. Respectiv să dăm o voce celor care au fost în linia întâi, care au avut această experienţă pe pielea lor.”
Ionuţ Ursu: „Îmi aduc aminte că, nu ştiu, parcă era un fel de închisoare. O zic aşa, pot să o spun liber, înainte mi-era foarte greu: era ca o închisoare.”
Ionuţ Ursu a părăsit acum doi ani centrul de plasament. Este unul dintre cazurile rare care au terminat o facultate. Acum este voluntar pe Ambulanță. Nu a uitat de unde a plecat şi luptă pentru copiii care trăiesc în orfelinate.
Ionuţ Ursu: „Am iubit mult munca de voluntariat pentru că m-am autoconstruit, m-am echilibrat, m-am resemnat uneori, mi-am asumat responsabilităţi, am fost pedepsit. Eu eram la cămin, am fost împins de o educatoare, că facusem pe mine. Mi-a tras un picior în spate şi am venit cu piciorul într-un calorifer, într-un robinet din ăla ascuţit. Şi mi-a fost rupt piciorul şi a venit o Salvare, doctoriţă. Şi aveam 15 ani pe atunci, 14 ani...A avut foarte mare grija de mine. Și am început să fac de la 15 ani voluntariat la spital. Şi de aici a pornit voluntariatul medical, pentru că am fost ocrotit în spital, sincer, şi mi s-a oferit iubire, respect, şi multă, multă căldură părintească.”
Gabriela Coman, directorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului: „Deși începând să fie dotate, nu numai cu dotări materiale, ci și cu personal de specialitate, aceste case de copii, foste case de copii și leagăne, care au început să se numească centre de plasament începând cu 97, s-a constatat, ceea ce se vede și acum, că nu oferă o îngrijire personalizată fiecărui copil și că aia nu este în niciun caz o familie și în niciun caz nu este acasă.”
Ionuţ Ursu este acum un om în toată firea. Îşi aminteşte că multă vreme cei din jur i-au spus că este un copil cu probleme.
Ionuţ Ursu: „Pe mine şi încă o colegă ne făceau „pocitanii”, învăţătoarea din şcoala de masă. A zis că suntem nişte resturi ale societăţii şi că nu avem ce căuta într-o şcoală de masă. Şi cel mai urât şi penibil, acum mi-am dat seama că era penibil. Când am ajuns să mănânc resturi de mâncare de la copii, de la colegi de sub bănci. Dar eu luam pentru că îmi era foame şi vedeam că toţi copiii au părinţi, au bani să îşi cumpere ce vor, erau îmbrăcaţi ca lumea, eu eram cu pantaloni rupţi. Simţeam că... ştiţi cum mă simţeam, ca un câine din ăla când îşi caută... un câine din ăla slăbit. Un câine vagabont, care îşi caută culcuşul undeva, să-l ia un stăpân. Era o luptă cu mine.”
Conform statisticilor, România este una dintre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană. Numărul celor care trăiesc din ajutoarele sociale este dublu față de statele din vest.
Gabriela Coman, directorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului: „Din statisticile pe care le întocmim noi anual, pe baza cifrelor pe care le primim de la Direcțiile de Protecție a Copilului din teritoriu reiese că undeva sunt 50%, 48-49% din motivele ajungerii acestor copii în instituții este sărăcia.”
Este și cazul lui Constantin Plumb, un tânăr în vârstă de 25 de ani, care a intrat în sistemul de protecție după moartea tatălui, când avea 5 ani. Mama sa nu a reușit sa îl crească singură.
Constantin Plumb: „Când am fost acolo am fost întâmpinat mai rău ca un pușcăriaș. Un pușcăriaș ați văzut, îl încuiați în celulă și îl lași acolo. Ei, în schimb acolo m-au întâmpinat cu... era ditamai bara de fier și lacătul pus. Și acum sunt unele centre care au rămas tot în sistemul comunist.”
Situația părea că se schimbă pentru Constantin după ce a fost transferat la o casă de tip familial.
Constantin Plumb: „Acel centru e stil familial, mamă și tată, care are grijă de opt copii și în primul rând are și un educator inclus. Adică acel educator te îndrumă, te învață și părinții respectivi îți oferă cuvântul societate, termenul. Să știi ceea ce înseamnă societate. Ce te așteaptă în societate în ziua de astăzi.”
Au urmat ani în care Constantin a simțit cu adevarat că aparține unei familii. Din păcate însă, după terminarea clasei a VIII-a i s-a spus că va fi nevoit să se întoarcă la casa de copii. S-a simţit abandonat a doua oară.
Constantin Plumb: „În interiorul meu s-au întâmplat foarte multe. Schimbări bruște, care nu le-am înțeles momentan.”
Vişinel Bălan, fondator „Federeii” și „Desenăm viitorul tău”: „E pe principiul: ştii, ai părinţi, dar îi ai pe o perioadă determinată. Adică este ipocrizie. Fiindcă copilul ăla creşte, evoluează într-un fel, şi la 14-15 ani tu îl aduci înapoi în sistem.”
Gabriela Coman, directorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului: „E ușor să zici pe dosar: l-am luat de aici și l-am dus dincolo, însă trebuie să te gândești care este urmarea? Ce i se întâmplă acestui copil dacă eu îl duc de colo-colo. Există uneori scuza supraîncărcării, poate să fie un motiv, dar nu e suficient.”
Aceeaşi a fost și soarta lui Gheorghe Huțanu. A ajuns la orfelinat în anul 1998. De acolo a fost trimis la o casă familială, iar după câțiva ani s-a întors la orfelinat.
Gheorghe Huțanu: „Mi-a schimbat viața în totalitate, nici nu mai știam dacă eu sunt sau e altcineva. Deci nu mai știam, eram confuz, ca să pot să zic. Ne băteau, ne pedepseau, nu ne dădeau mâncarea de la prânz, făceau ei, găseau ei modalități, încât să nu fie nici descoperită de director.”
Pentru cei aproape 60000 de copii aflați în grija statului, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are peste 32 000 de angajaţi. Iar peste 60% dintre cei care ar trebui să desfăşoare programe de prevenire nu sunt specialişti în domeniu. Toate aceste nereguli ale sistemului lasă urme vizibile asupra tinerilor care ies din orfelinate.
Daniel Rucăreanu, fondator al asociaţiei „Federeii”: „Nu pot vorbi cum trebuie, nu se pot comporta cum trebuie, au nevoie de o perioadă de readaptare la ceea ce înseamnă societatea normală, tipică, pentru că spaţiul instituţional nu e un spaţiu natural.”
Gheorghe Huțanu: „Dacă ne duceam la psiholog, zicea: da. Dădea din cap ca și cum nu le păsa. Stătea două-trei minute, gata. Următorul. Păi în două-trei minute nici nu asculți ce se întâmplă în ziua respectivă, dar să-i zici ce s-a întâmplat în restul timpului.”
Constantin Plumb: „A rămas tot sistemul stil comunist. Venim, ne luăm banii și plecăm și nu facem nimic.”
Constantin și Gheorghe au terminat liceul şi au fost nevoiţi să ia totul de la zero.
Vişinel Bălan, fondator „Federeii” și „Desenăm viitorul tău”: „Din 100% dintre tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului anual, adică aproximativ 2500, nu există nici astăzi un mecanism de monitorizare, adică nimeni nu ştie încotro se îndreaptă aceşti tineri. Ştim doar că a existat un raport al Comisiei Europene care arată că 10% dintre tinerii post-instituţionalizaţi se sinucid... Ştim că marea majoritate sunt integraţi forţat în familie sau în societate, merg în străinătate şi nu ştim nimic, de fapt.”
Acolo unde autoritățile văd dosare, cei trecuți prin această experiență înțeleg că sunt la mijloc vieți. Și tot ei se gândesc la soluții. Vasile Porumbaru, crescut și el în orfelinat a înființat o asociație pentru tineri. Îi ajută să își găsească locuri de muncă, să-și facă un rost.
Vasile Porumbaru - coordonatorul Asociației Viitorul Tinerilor: „Știu că se lucrează la descentralizare și la desființarea acelor centre mari, dar nu prea există soluții, adică tinerii ăia când părăsesc sistemul fie se duc în detenție, fie în stradă, depinde ce anturaj găsesc, depinde ce prieteni au sau depinde de organizații, ce organizații găsesc, dar și la organizații, noi ne punem problema cât să-i ținem și uite că n-avem soluții. Am tineri de 6-7 ani în programul nostru și n-am găsit soluții la autorități să le facă casă sau să le dea o prioritate în acordarea de case, de locuințe sau o cameră undeva.”
Gabriela Coman, directorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului: „Odată plecat de la ei este greu să-i spui unui tânăr: ce te sfătuiesc eu pe tine să faci atâta vreme cât ești dintr-o dată în fața unei lumi care dintr-o dată îți este ostilă, în fața unei lumi pentru care poate nu ești pregătit suficient și în fața unei lumi în care de acum încolo vei merge singur.”
Articolul 49 din Constituţie spune clar: „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă”. La 26 de ani după ce românii au redevenit liberi, copiii instituţionalizaţi încă se luptă pentru a beneficia de un drept garantat de legea fundamentală: demnitatea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)