...evident, mor de curiozitate. Sa le aflu numele si mai ales functiile.
Ador sa vad dispretul acelor profesori universitari, privindu-te ca pe un vierme , dar dispusi sa te aduca la rang de doctor in orice materie pentru un anumit onorariu.
Si aerul superior cu care ii prives pe plebeii obsedati de interese materiale si nu intelectuale, asa cum ei au ales in viata.
Adevarule e ca, titluri precum "doctor in ..." se cumpara.
Iar daca pe escrocii fara multa scoala ii poti scuza, pentru ca atata ii duce mintea, in schimb, pe ipocritii cu paftale....lor ce scuza sa le gasesc?
In medicina, majoritatea doctoranzilor sunt cei care au picat rezidentiatul.....Adica, cei mai prosti.
In drept, ne-am lamurit cu ex-premierul. Nici ala n-a reusit la examenul de amitere in barou, asa ca a devenit doctorant.
Presupun ca avem multi doctoranti in drumuri si poduri, astfel explicandu-se faimoasele reusite romanesti in construirea unor autostrazi pe teren tip campie.
La fel, or fiu multi doctoranti in transport feroviar, altfel nu-mi explic fabuloasele trenuri de mare viteza ce practic zboara pe intinsul patriei noastre.
Si nu numai aceste titluiri.
La UMF Targu Mures, vedem, la catedra de morfo-patologie, un numar record de profesori universitari. Vreo opt sau noua (da, ati citit bine .Am spus 8 sau 9).Pe langa conferentiari, asistenti, etc. Cine si de ce a dorit un numar atat de mare de profesori? Nu se stie.
O da, cea mai tanara dintre aceste cadre (ma refer la profesori, nu la tasti-basti de pe ramuri inferioare), este o domnisoara de 35 de ani. Viitoare mireasa a venerabilului prof. Jung. De 70 de ani.
Si cum spuneam, imi doresc sa aflu numele celor care au girat ineptiile sau plagiaturile puscariasilor ( nu ma intelegeti gresit. Admit ca un om de cultura, poate, printr-un joc nefericit al vietii , sa ajunga dupa gratii. Si ii respect dreptul de a-si continua calea spirituala. Dar aici, ma refer strict, la cele 400 de carti scrise de oameni adusi in inchisoare pentru orice altceva, mai putin virtute)
Si ma gandesc acum,ce e un intelectual fara virtute?
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
marți, 19 ianuarie 2016
miercuri, 25 noiembrie 2015
...si ce daca noi am citit ? ....
Fii'mea. Cea mare: " Eh, pe vremea mea, erai "cineva" daca in a treia aveai o rabla cu butoane. Astazi, astia micii au deja telefon, tableta, consola si laptop...." nu o spune ranchiunos, mai degraba cu regretul ca n-a apucat o asa minunata copilarie. Desi, nici n-a pasit bine in adolescenta...
..... o da, stiu, oripilati de aceste cuvinte, va ganditi ca acum ar trebui sa intervin si sa-i explic cat de nocive sunt efectele acstor gadget-uri!!! Din toate punctele de vedere. Si pe care, deoarece le stim cu totii, nu le voi mai repeta acum si aici. Nu am de gand sa folosesc internetul ca scena pe care sa apar cu un aer darz si sa ma bat cu o caramida in piept, laudandu-mi calitatile de super-parinte, atat de priceput in ale parenting-ului, incat isi permite sa dea lectii si altora. Momentan, sunt doar un om curios sa afle daca, pe aici, e cineva care a sesizat un mic amanunt. Cel despre care noi, nu prea vorbim. Amanuntul, ca toate acele gadget-uri, cumparate si oferite copiilor la varste din ce in ce mai fragede, toate, dar absolut toate sunt cumparate de noi. Noi, parintii. Si nu doar ca le cumparam, dar avem grija sa le si alegem, pe cat posibil, pe cele mai scumpe, astfel incat, copii nostri nu numai sa aiba toate aceste obiecte pe care cu gura le condamnam iar cu mana le luam (sa spun oare "grab"?), dar sa se poata si mandri cu ele, pentru ca, nu-i asa, doar n-o fi al nostru mai prejos?
Noi suntem cei care ii invatam ca pe spatele telefonuli e important sa fie un mic mar gaunos, cu tot cu bacteriile din gura celui ce-a muscat din el acum cateva decenii. Noi.
Dar...cine suntem noi?
....oh, dar desigur, oare cum sa nu stim cine suntem? Nu suntem noi acei fosti copii, acum maturi, ce am crescut, parafrazez, batand mingea in fata (sau, dupa caz, spatele) blocului? Cei, care aveam reteaua de socializare afara, in aer curat, jucandu-ne cu alti copii? Noi, care, atunci cand ne reintorceam acasa cu obraji imbujorati crapand de sanatate (ma rog, s-ar putea sa fie cateva exceptii, dar nu multe! O prafuita Copsa Mica, un nordic Baia Mare, un de dupa colt Cernavoda, un ratacit printre dealuri si ape Targu Mures, ba chiar si, nu mi-e jena sa adaug, chiar si Bucurestiul, care din acele vremuri era fericitul detinator a suficiente autobuze, fabrici si alte minuni poluante, suficiente cat sa faca aerul destul de nesanatos), si incheind paranteza, dati-mi voie sa subliniez cu trei linii si sa adaug si trei semne de exclamare, pentru a putea fi cat mai vizibila minunata noastra preocupare din vremurile copilariei: suntem generatia care citeam. Pe rupte!
Da, cartea, alaturi de "cheia in gat", a devenit simbolul generatiei noastre. Aceste doua simboluri pe care nu vom obosi niciodata sa le afisam cu mandrie.....poate pentru ca nu avem nimic altceva cu care sa ne mandrim.
'Om fi citit noi, nu spun nu, si bravo noua. Dar, e mai mult decat jenant, ca am trecut prin lumea cartilor ca " gasca prin apa". Nu regasesc nimic din acel laborator fauritor de imaginatie, educatie, cultura atunci cand privesc in jurul meu. Ori, cine stie ce carti am citit la viata noastra, de tinem cu tot dinadinsul " sa fim noi mai hatrii " decat altii? Ati vazut oameni dezbatand elegant si cu argumente pozitii diferite asupra aceluiasi subiect? Mai rar. De obicei, fiecare se incapataneaza sa-si pastreze ideea initiala, pentru ca evident, fiind creatie a propriei minti, nu poate fi altfel decat stralucita.
"Este multi" cei care ar mai putea o data citi aceleasi carti, poate vor invata propria limba materna. De data aceasta, corect. Si multe altele...
Generatia noastra, din pacate, n-a reusit aproape nimic. N-a reusit sa puna pe picioare o agricultura nici macar in unul din cele mai fertile soluri posibile (cand veti vedea culturile de zmeura din Muntenegru, livezile de curmali cu fiecare ciorchine din fiecare palmier prins intr-o punguta de hartie, pentru ca zemosul fruct sa nu cada in nisip si toata munca de pana atunci sa fi fost in zadar, din Israel, cand veti vedea numarul parca infinit de sere din Antalya, sere in care fiecare farama de tina a fost adusa cu camionul din alte parti ale tarii si asternuta pe campul pietros al poalelor muntilor Taurus, stupii lasati prin padurile de pin pe insula Thassos, pentru ca localnicii sa poata oferi turistilor divinul iaurt cu miere), cand le veti vedea pe toate (desi, ar fi trebuit sa le stiti deja, ca doar sunteti generatia care a devoat informatiile de orice natura) veti realiza ca, din pacate, para romaneasca, oricat ar fi ea de malaita, nu vrea si pace, sa cada in gura lui natafleata).
Nu am reusit de altfel, nici macar sa facem curatenie in trenuri, si gari. In timp ce in Europa, trenurile de mare viteza sunt parte din peisaj de mult timp, la noi, un astfel de salt este de neimaginat.
Nu, si nici nu am reusit macar sa modernizam sistemul rutier, daca cel feroviar, sa spunem, nu ne era atat de imperios necesar.
Mai stiti scolile acelea, destul de uratele, dar cu sali mari in care am invatat? Ei bine, tot acolo invata si copii nostri. Pentru ca noi nu am putut construi altele noi.
Nici spitale, cu mici, foarte mici exceptii.
Sau, chiar inchisori (ciudata asocierea, recunosc).
Ne-am indatorat pana peste cap la banci, pentru ca, poate, in cartile noastre, nu prea era la mare cautare sa fii cumpatat.
Ne-am alipit peste bietele educatoare si invatatoare, sufocandu-le cu atentia si cadourile noastre, pentru ca sa avem satisfactia de a ne vedea odrasla balbaind pe la serbari un text mult prea lung si mult prea intortocheat ca sa poata fi invatat. Si, hai sa recunoastem, nici nu am avut rabdare sa repetam pana ne doare gura fiecare vers. Las' ca se ocupa de asta "tipa", ca doar de aia i-am carat atatea!.....cat de frumos, cat de poetic....nu-i asa ca pare desprins dintr-un roman al copilariei noastre apuse?
....si cate ar mai fi de spus..............
Ne plangem de aceasta generatie de copii? Eu, ii admir. Cand te gandesti din ce generatie isi au radacinile, ii intelegi. Si apreciezi ca ne ignora pe noi, parintii. Asta e cea mai buna veste despre viitorul lor. Ca nu ne-au ales pe noi ca modele!!!!! Ei nu vor sa fie ca noi. Inca nu stiu ce vor sau cum vor fi, dar ceea ce e sigur ca ne-au intors spatele. Si stiti de ce? Pentru ca asa, dependenti de net si antisociali cum ii vedem, in realitate, chiar daca sunt mici, au fost suficient de isteti si ancorati in realitate ca sa se prinda ca.... mari ipocriti mai suntem noi. Iar ei refuza sa fie asemeni noua!
Hip-hip-uraaaaaaaaaa pentru generatia asta de pricolici! Nu-i meritam, dar ei, ne iubesc si asa, pentru ca au inteles ca altfel nu mai putem fi. Caci daca am fi putut, ce anume ne-a retinut sa o facem?????
..... o da, stiu, oripilati de aceste cuvinte, va ganditi ca acum ar trebui sa intervin si sa-i explic cat de nocive sunt efectele acstor gadget-uri!!! Din toate punctele de vedere. Si pe care, deoarece le stim cu totii, nu le voi mai repeta acum si aici. Nu am de gand sa folosesc internetul ca scena pe care sa apar cu un aer darz si sa ma bat cu o caramida in piept, laudandu-mi calitatile de super-parinte, atat de priceput in ale parenting-ului, incat isi permite sa dea lectii si altora. Momentan, sunt doar un om curios sa afle daca, pe aici, e cineva care a sesizat un mic amanunt. Cel despre care noi, nu prea vorbim. Amanuntul, ca toate acele gadget-uri, cumparate si oferite copiilor la varste din ce in ce mai fragede, toate, dar absolut toate sunt cumparate de noi. Noi, parintii. Si nu doar ca le cumparam, dar avem grija sa le si alegem, pe cat posibil, pe cele mai scumpe, astfel incat, copii nostri nu numai sa aiba toate aceste obiecte pe care cu gura le condamnam iar cu mana le luam (sa spun oare "grab"?), dar sa se poata si mandri cu ele, pentru ca, nu-i asa, doar n-o fi al nostru mai prejos?
Noi suntem cei care ii invatam ca pe spatele telefonuli e important sa fie un mic mar gaunos, cu tot cu bacteriile din gura celui ce-a muscat din el acum cateva decenii. Noi.
Dar...cine suntem noi?
....oh, dar desigur, oare cum sa nu stim cine suntem? Nu suntem noi acei fosti copii, acum maturi, ce am crescut, parafrazez, batand mingea in fata (sau, dupa caz, spatele) blocului? Cei, care aveam reteaua de socializare afara, in aer curat, jucandu-ne cu alti copii? Noi, care, atunci cand ne reintorceam acasa cu obraji imbujorati crapand de sanatate (ma rog, s-ar putea sa fie cateva exceptii, dar nu multe! O prafuita Copsa Mica, un nordic Baia Mare, un de dupa colt Cernavoda, un ratacit printre dealuri si ape Targu Mures, ba chiar si, nu mi-e jena sa adaug, chiar si Bucurestiul, care din acele vremuri era fericitul detinator a suficiente autobuze, fabrici si alte minuni poluante, suficiente cat sa faca aerul destul de nesanatos), si incheind paranteza, dati-mi voie sa subliniez cu trei linii si sa adaug si trei semne de exclamare, pentru a putea fi cat mai vizibila minunata noastra preocupare din vremurile copilariei: suntem generatia care citeam. Pe rupte!
Da, cartea, alaturi de "cheia in gat", a devenit simbolul generatiei noastre. Aceste doua simboluri pe care nu vom obosi niciodata sa le afisam cu mandrie.....poate pentru ca nu avem nimic altceva cu care sa ne mandrim.
'Om fi citit noi, nu spun nu, si bravo noua. Dar, e mai mult decat jenant, ca am trecut prin lumea cartilor ca " gasca prin apa". Nu regasesc nimic din acel laborator fauritor de imaginatie, educatie, cultura atunci cand privesc in jurul meu. Ori, cine stie ce carti am citit la viata noastra, de tinem cu tot dinadinsul " sa fim noi mai hatrii " decat altii? Ati vazut oameni dezbatand elegant si cu argumente pozitii diferite asupra aceluiasi subiect? Mai rar. De obicei, fiecare se incapataneaza sa-si pastreze ideea initiala, pentru ca evident, fiind creatie a propriei minti, nu poate fi altfel decat stralucita.
"Este multi" cei care ar mai putea o data citi aceleasi carti, poate vor invata propria limba materna. De data aceasta, corect. Si multe altele...
Generatia noastra, din pacate, n-a reusit aproape nimic. N-a reusit sa puna pe picioare o agricultura nici macar in unul din cele mai fertile soluri posibile (cand veti vedea culturile de zmeura din Muntenegru, livezile de curmali cu fiecare ciorchine din fiecare palmier prins intr-o punguta de hartie, pentru ca zemosul fruct sa nu cada in nisip si toata munca de pana atunci sa fi fost in zadar, din Israel, cand veti vedea numarul parca infinit de sere din Antalya, sere in care fiecare farama de tina a fost adusa cu camionul din alte parti ale tarii si asternuta pe campul pietros al poalelor muntilor Taurus, stupii lasati prin padurile de pin pe insula Thassos, pentru ca localnicii sa poata oferi turistilor divinul iaurt cu miere), cand le veti vedea pe toate (desi, ar fi trebuit sa le stiti deja, ca doar sunteti generatia care a devoat informatiile de orice natura) veti realiza ca, din pacate, para romaneasca, oricat ar fi ea de malaita, nu vrea si pace, sa cada in gura lui natafleata).
Nu am reusit de altfel, nici macar sa facem curatenie in trenuri, si gari. In timp ce in Europa, trenurile de mare viteza sunt parte din peisaj de mult timp, la noi, un astfel de salt este de neimaginat.
Nu, si nici nu am reusit macar sa modernizam sistemul rutier, daca cel feroviar, sa spunem, nu ne era atat de imperios necesar.
Mai stiti scolile acelea, destul de uratele, dar cu sali mari in care am invatat? Ei bine, tot acolo invata si copii nostri. Pentru ca noi nu am putut construi altele noi.
Nici spitale, cu mici, foarte mici exceptii.
Sau, chiar inchisori (ciudata asocierea, recunosc).
Ne-am indatorat pana peste cap la banci, pentru ca, poate, in cartile noastre, nu prea era la mare cautare sa fii cumpatat.
Ne-am alipit peste bietele educatoare si invatatoare, sufocandu-le cu atentia si cadourile noastre, pentru ca sa avem satisfactia de a ne vedea odrasla balbaind pe la serbari un text mult prea lung si mult prea intortocheat ca sa poata fi invatat. Si, hai sa recunoastem, nici nu am avut rabdare sa repetam pana ne doare gura fiecare vers. Las' ca se ocupa de asta "tipa", ca doar de aia i-am carat atatea!.....cat de frumos, cat de poetic....nu-i asa ca pare desprins dintr-un roman al copilariei noastre apuse?
....si cate ar mai fi de spus..............
Ne plangem de aceasta generatie de copii? Eu, ii admir. Cand te gandesti din ce generatie isi au radacinile, ii intelegi. Si apreciezi ca ne ignora pe noi, parintii. Asta e cea mai buna veste despre viitorul lor. Ca nu ne-au ales pe noi ca modele!!!!! Ei nu vor sa fie ca noi. Inca nu stiu ce vor sau cum vor fi, dar ceea ce e sigur ca ne-au intors spatele. Si stiti de ce? Pentru ca asa, dependenti de net si antisociali cum ii vedem, in realitate, chiar daca sunt mici, au fost suficient de isteti si ancorati in realitate ca sa se prinda ca.... mari ipocriti mai suntem noi. Iar ei refuza sa fie asemeni noua!
Hip-hip-uraaaaaaaaaa pentru generatia asta de pricolici! Nu-i meritam, dar ei, ne iubesc si asa, pentru ca au inteles ca altfel nu mai putem fi. Caci daca am fi putut, ce anume ne-a retinut sa o facem?????
Abonați-vă la:
Postări (Atom)